CONSACRÁȚIE, consacrații, s. f. (Rar) Consacrare; spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. – Cf. lat. consecratio, -onis, fr. consécration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSACRÁȚIE s.f. (Rar) Consacrare; (spec.) sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. [Gen. -iei, var. consacrațiune, consecrație s.f. / cf. lat. consecratio, fr. consécration].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSACRÁȚIE s. f. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor. (< lat. consecratio, fr. consécration)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consacráție s. f. (sil. -cra-ți-e), art. consacráția (sil. -ți-a), g.-d. art. consacráției; pl. consacrații, art. consacrațiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consacrațiúne f. (d. a consacra; fr. consécration, lat. consecratio). Acțiunea de a consacra. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink