CONSCRÍPȚIE, conscripții, s. f. (Înv.) Înscriere anuală în rândurile militare; recrutare, înrolare. – Din fr. conscription, lat. conscriptio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSCRÍPȚIE s.f. 1. (Rar) Recrutare. 2. (Latinism) Redactare a unei legi. [Gen. -iei, var. conscripțiune s.f. / cf. fr. conscription, lat. conscription – scriere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSCRÍPȚIE s. f. 1. recrutare. 2. redactare a unei legi. (< fr. conscription, lat. conscriptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSCRÍPȚIE s. v. încorporare, înrolare, recrutare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conscrípție s. f. (sil. -ți-e), art. conscrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. conscrípției; pl. conscrípții, art. conscrípțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conscripțiúne f. (lat. conscríptio, -ónis). Rar. Recrutare, înrolare. – Și -ípție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink