CONSECÚȚIE, consecuții, s. f. Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.; rar) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Din lat. consecutio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSECÚȚIE s.f. (Rar) Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor. [Gen. -iei, var. consecuțiune. / < lat. consecutio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSECÚȚIE s. f. înlănțuire, legătură. ♦ (gram.) ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< fr. consécution, lat. consecutio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSECÚȚIE s. v. conexiune, corelație, înlănțuire, legătură, raport, relație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consecúție s. f. (sil. -ți-e), art. consecúția (sil. -ți-a), g.-d. art. consecúției; pl. consecúții, art. consecúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSECUȚIA TÍMPURILOR s. v. corespondența timpurilor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink