CONSEMNAȚIÚNE, consemnațiuni, s. f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare. ◊ Casa de economii și consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. consignation (refăcut după semn).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSEMNAȚIÚNE s.f. (Rar) Consemnare. ◊ Casă de economii și consemnațiuni = instituție la care se depun economiile spre păstrare și valorificare. [Var. consemnație s.f. / după fr. consignation, it. consegnazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSEMNAȚIÚNE s. f. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziția unei persoane. (după fr. consignation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSEMNAȚIÚNE s. v. consemnare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consemnațiúne (fin.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. consemnațiúnii; pl. consemnațiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consemnațiúne f. (fr. consignation, lat. consignatio, după rom. a consemna). Acțiunea de a consemna. Lucru consemnat. Casă de depunerĭ și consemnațiunĭ, casă care primește valorĭ în depozit. – Și -áție. Rar și consign-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSEMNAȚIÚNE ~i f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică depune o sumă de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop. [Sil. -ți-u-] /<fr. consignation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink