CONSÉNS, consensuri, s. n. Înțelegere, acord, identitate de păreri. – Din lat. consensus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSÉNS s.n. Înțelegere, acord, identitate de păreri, armonie. [< lat. consensus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSÉNS s. n. înțelegere deplină, acord, identitate de opinii. (< lat., fr. consensus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSÉNS s. v. acord.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Consens ≠ dezacord, disensiune
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
conséns s. n., pl. consénsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSÉNS ~uri n. Stare care rezultă din comunitatea sau coincidența de sentimente, idei, intenții etc. ale unor persoane sau ale unor comunități; stare caracterizată de concepții comune asupra unor chestiuni; înțelegere. /<lat. consensus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink