Dex conservare

CONSERVÁRE, conservări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conserva și rezultatul ei. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare pe care îl manifestă omul și animalele în scopul menținerii ființei proprii. 2. Tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare (uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc.). V. conserva.

CONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a conserva; conservațiune. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. [< conserva].

CONSERVÁRE s. f. 1. acțiunea de a conserva. ♦ instinct de ~ = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. 2. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera. (< conserva)

CONSERVÁRE s. 1. păstrare. (~ legumelor pentru iarnă.) 2. v. păstrare.

conserváre s. f., g.-d. art. conservării; pl. conservări

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

A CONSERVÁ consérv tranz. 1) (alimente) A prelucra în vederea păstrării îndelungate; a preface în conserve. 2) A face să se conserve. /<fr. conserver, lat. conservare

A SE CONSERVÁ mă consérv intranz. 1) (despre persoane) A-și păstra sănătatea și forțele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menține. Tradițiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare

CONSERVÁRE ~ări f. v. A CONSERVA. ◊ Instinct de ~ instinct de apărare pe care îl manifestă omul și animalele în scopul menținerii ființei proprii. /v. a conserva

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)

CONSERVÁ vb. 1. a (se) păstra. (Gogoșarii se ~ în oțet.) 2. v. păstra. 3. v. menaja.

conservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. și pl. consérvă

consérv, a -á v. tr. (lat. con-servare. V. rezerv, sărbez [!]). Păstrez.

conservațiúne f. (lat. conservátio, -ónis). Rar. Păstrare. – Și -áție, dar ob. -áre.

UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ PENTRU CONSRRVAREA NATURII (UICN, IUCN), organizație internațională fondată de UNESCO în 1948, având ca scop promovarea acțiunilor menite să asigure menținerea cadrului natural și a resurselor naturale, atât pentru valoarea lor culturală sau științifică, cât și pentru o susținută bunăstare economică și socială a omenirii. Sub egida UICN se realizează listele roșii sau cărți roșii de plante și animale (care semnalează, pentru fiecare țară sau regiune, speciile periclitate, vulnerabile sau rare). UICN stabilește principiile și normele pentru declararea și managementul ariilor protejate, după care se ghidează organele naționale de decizie. Din 1952 se numește Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor sale.