Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
considerațiúne f. (lat. considerátio, -ónis). Atențiune, luare în samă [!]: a lua pe cineva, a lua un lucru în considerațiune. Fig. Rațiune, motiv, punct de vedere: această considerațiune m´a decis, am cedat acesteĭ considerațiunĭ. Stimă: am mare (multă) considerațiune p. el, îl am în mare considerațiune. Pl. Reflexiunĭ, observațiunĭ. În considerațiunea unuĭ om, unuĭ lucru, din cauza stimeĭ saŭ importanțeĭ luĭ. – Ob. -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești