CONSIDERAȚIÚNE s. f. v. considerație.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSIDERAȚIÚNE s.f. v. considerație.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
considerațiúne f. (lat. considerátio, -ónis). Atențiune, luare în samă [!]: a lua pe cineva, a lua un lucru în considerațiune. Fig. Rațiune, motiv, punct de vedere: această considerațiune m´a decis, am cedat acesteĭ considerațiunĭ. Stimă: am mare (multă) considerațiune p. el, îl am în mare considerațiune. Pl. Reflexiunĭ, observațiunĭ. În considerațiunea unuĭ om, unuĭ lucru, din cauza stimeĭ saŭ importanțeĭ luĭ. – Ob. -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink