CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește în consignație. – Din fr. consignataire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSIGNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care primește în consignație; consemnatar. [< fr. consignataire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSIGNATÁR, -Ă s. m. f. cel care primește bunuri în consignație. (< fr. consignataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consignatár (primitor, păstrător în consignație) s. m., pl. consignatári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consignatár m. (d. consignez; fr. -taire). Care primește valorĭ în depozit. Negustor căruĭa-ĭ adresezĭ mărfurĭ, fie în depozit, fie ca să le vîndă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSIGNATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care primește obiecte de valoare în consignație. /<fr. consignataire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
consignatáră s. f. → signatară
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink