Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CONSILIÉRE, consilieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSILIÉRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [< consilia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
consiliére s. f. (sil. -si-li-e-), pl. consiliéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSILIÁ, consiliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfătui. [Pr.: -li-a] – Din fr. conseiller, lat. consiliari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONSILIÁ ~éz tranz. livr. A da sfaturi; a sfătui. [Sil. -li-a] /<fr. conseiller, lat. consiliari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSILIÉR ~i m. 1) Persoană cu care se sfătuiește un conducător de țară în probleme de conducere; sfetnic. 2) fig. Persoană care dă sfaturi; sfetnic; povățuitor; sfătuitor. 3) Membru al unui consiliu. [Sil. -li-er] /<fr. conseiller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSILIÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfătui. [Pron. -li-a. / < lat. consiliari, cf. fr. conseiller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSILIÉR s.n. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSILIÁ vb. tr. a sfătui. (< fr. conseiller, lat. consiliari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSILIÉR, -Ă s. m. f. 1. sfătuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. (< fr. conseiller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSILIÁ vb. v. îndruma, învăța, povățui, sfătui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CONSILIÉR s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consiliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. consiliéz, 3 sg. și pl. consiliáză, 1 pl. consiliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. consiliéze; ger. consiliínd (sil. -li-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consiliér s. m. (sil. -li-er), pl. consiliéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consiliéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. consiliérei; pl. consiliére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consiliér m. (fr. conseiller, [d. lat. consiliarius], după rom. consiliŭ). Sfătuitor, sfetnic. Membru al unuĭ consiliŭ. – Fem. -éră saŭ -ereásă, pl. ese.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
consiliéz v. tr. (fr. conseiller, d. lat. pop. consiliare, cl. -ári). Sfătuĭesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink