CONSISTORIÁL, -Ă, consistoriali, -e, adj. De consistoriu, al consistoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. consistorial.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSISTORIÁL, -Ă adj. De consistoriu, al consistoriului. [Pron. -ri-al. / < fr. consistorial, cf. lat. consistorianus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSISTORIÁL, -Ă adj. de consistoriu. (< fr. consistorial)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consistoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. consistoriáli; f. sg. consistoriálă, pl. consistoriále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consistoriál, -ă adj. (d. consistoriŭ; fr. -orial). Al consistoriului: judecată consistorială.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSISTORIÁL ~ă (~i, ~e) bis. Care ține de consistoriu; propriu consistoriului. [Sil. -ri-al] /<fr. consistorial
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink