CONSONANTÍSM s. n. Sistemul sau totalitatea consoanelor unei limbi. – Din fr. consonantisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSONANTÍSM n. Sistem al sunetelor consoane proprii unei limbi. /<fr. consonan-tisme, germ. Konsonantismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSONANTÍSM s.n. 1. Sistemul consoanelor unei limbi. 2. Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul consoanelor. [< fr. consonantisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSONANTÍSM s. n. sistemul consoanelor unei limbi. (< fr. consonantisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consonantísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consonantízm n., pl. e (d. consonantă). Gram. Totalitatea consonantelor și regulele relative la schimbările lor fonetice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink