CONSÓRT, consorți, s. m. (În sintagma) Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană. – Din fr. consort, lat. consors, -tis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSÓRT s.m. (Rar) Prinț consort = soțul unei regine suverane. [< fr. consort, cf. germ. Konsorte, lat. consors].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSÓRT s. m. prinț ~ = soțul unei regine suverane (în Marea Britanie și Olanda). (< fr. consort, lat. consors)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consórt (consórți), s. m. – Soț. Fr. consort, it. consorte. – Der. consoartă, s. f. (soție); consorțiu, s. n., din lat. consortium (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
consórt s. m., pl. consórți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSÓRT ~ți m. fam. rar Bărbat căsătorit în raport cu soția lui; soț. ◊ Prinț-~ soțul reginei. /<fr. consort, lat. consors, ~tis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s´a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink