CONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSPÉCT s.n. Privire de ansamblu, generală asupra unei probleme, asupra unei științe, asupra unor lucrări etc. ♦ Rezumat. [Pl. -te. / < lat. conspectus, cf. germ. Konspekt, rus. konspekt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSPÉCT s. n. privire generală asupra unei probleme, lucrări etc., materializată într-o consemnare sistematică. ◊ rezumat. (< lat. conspectus, germ. Konspekt, rus. konspekt)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSPÉCT s. v. compendiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conspéct s. n., pl. conspécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conspéct n., pl. e (lat. con-spectus. V. a-spect, in-spector, spectator). Tabloŭ general: conspectu verbelor neregulare [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSPÉCT ~e n. 1) Redare succintă a conținutului unei expuneri sau al unei lucrări. ~ul lecției. 2) (într-o lucrare) Privire generală asupra unor probleme; trecere în revistă a unor chestiuni. /<lat. conspectus, germ. Konspekt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink