CONSTANTÁN s. n. Aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. – Din fr. constantan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTANTÁN n. Aliaj de cupru și nichel, cu rezistență specifică mare și constantă, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice. /<fr. constantan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSTANTÁN s.n. Aliaj de cupru și nichel cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. constantan].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTANTÁN s. n. aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă. (< fr. constantan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
constantán s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink