Dex constat

constát, a -á v. tr. (fr. constater, it. constatáre, d. lat. constat, se știe, care vine d. con-stare, a fi cert, a se ști că e așa). Stabilesc existența unuĭ fapt: Pasteur a constatat existența microbilor.

CONSTÁ, pers. 3 cónstă, vb. I. Intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare.

CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater.

A CONSTÁ pers. 3 constă intranz. 1) A fi format; a consista; a se compune; a se alcătui. 2) A se manifesta ca esență; a consista; a rezida. /<lat. constare

A CONSTATÁ constát tranz. (adevărul, realitatea) A identifica prin experiență directă ca fiind real sau adevărat; a stabili. /<fr. constater

CONSTÁ vb. I. intr. A se compune din..., a consista. [P.i. 3 constă, 6 -stau, conj. -tea. / < lat. constare].

CONSTATÁ vb. I. tr. A stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru. [P.i. constát. / < fr. constater, cf. it. constatare, lat. constat – este sigur].

CONSTÁ vb. intr. a se compune din...; a consista. (< lat. constare)

CONSTATÁ vb. tr. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza. (< fr. constater, it. constatare)

CONSTÁ vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanța problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că ...) 3. v. compune.

CONSTATÁ vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?)

constá vb., ind. prez. 3 sg. constă/cónstă, 3 pl. constáu/cónstă; conj. prez. 3 sg. și pl. consteá/cónste

constatá vb., ind. prez. 1 sg. constát, 3 sg. și pl. constátă

constáŭ, a -á v. intr. (lat. con-stare. V. cost). Consist, sînt: fericirea constă în moderațiune. Consist, îs compus: casa constă din cincĭ camere.