CONSTATATÍV, -Ă, constatativi, -e, adj. Care constată, care înregistrează ceva ca atare. – Din fr. constatatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTATATÍV, -Ă adj. Constativ. [Cf. fr. constatatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
constatatív adj. m., pl. constatatívi; f. sg. constatatívă, pl. constatatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink