Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: constitui (verb tranzitiv) , constituire (substantiv feminin)   
CONSTITUÍRE, constituiri, s. f. Acțiunea de a (se) constitui; alcătuire, formare; întemeiere, înființare, organizare. – V. constitui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a (se) constitui; formare, alcătuire. ♦ Întemeiere, înființare. [< constitui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTITUÍRE s. 1. alcătuire, creare, desemnare, formare, instituire, înființare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii.) 2. v. înființare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
constituíre s. f., g.-d. art. constituírii; pl. constituíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSTITUÍ, constítui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înființa, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONSTITUÍ constítui tranz. 1) A forma prin reunire; a compune; a alcătui. 2) A însemna prin sine; a reprezenta. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONSTITUÍ pers. 3 se constítuie intranz. A fi format; a consta; a consista; a se compune. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSTITUÍ vb. IV. 1. tr. A forma, a alcătui, a reprezenta. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... 2. refl. A se înființa, a se întemeia. ◊ (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. [P.i. constítui și constituiesc, 3,6 -ie. / < fr. constituer, cf. lat. constituere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa. II. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. (< fr. constituer, lat. constituere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSTITUÍ vb. 1. v. alcătui. 2. a alcătui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 3. v. înființa. 4. a fi, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
constituí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. constítuie, imperf. 3 sg. constituiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
constítuĭ și -ĭésc, a v. tr. (lat. constitúere, d. con-, împreună, și statúere, a pune, a așeza, a hotărî. – Eŭ constituĭ, tu constituĭ; el, eĭ constituĭe, să constituĭe. V. destituĭ, statut). Formez esența unuĭ lucru: sufletu și corpu constituĭe omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, daŭ, vorbind de procurarea uneĭ sume: a constitui o zestre, o rentă. Constituĭ captiv, arestez. V. refl. Mă constituĭ captiv, mă predaŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)