CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. consubstantialité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSUBSTANȚIALITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Cf. fr. consubstantialité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSUBSTANȚIALITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. (< fr. consubstantialité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consubstanțialitáte s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. consubstanțialității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consubstanțialitáte f. (lat. consubstantialitas). Teol. Calitatea de a fi consubstantial: Arieniĭ negaŭ consubstanțialitatea Fiuluĭ cu Tatăl.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink