CONSULÁR, -Ă, consulari, -e, adj. Care ține de consul sau de consulat, privitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor (2) dintr-o țară. – Din fr. consulaire, lat. consularis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSULÁR, -Ă adj. De consul, referitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor unei țări. [Cf. lat. consularis, fr. consulaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSULÁR, -Ă adj. referitor la consul sau la consulat. ♦ corp ~ = totalitatea consulilor (3) dintr-o țară. (< fr. consulaire, lat. consularis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consulár adj. m., pl. consulári; f. sg. consuláră, pl. consuláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consulár, -ă adj. (lat. consularis). De consul: demnitate consulară. Care ține de justiția comercială: tribunalele consulare. S. m. Fost consul roman.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de consul sau de consulat. ◊ Corp ~ totalitate a consulilor dintr-o țară. /<fr. consulaire, lat. consularis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink