CONSULTÁȚIE, consultații, s. f. 1. Aviz, indicație, lămurire dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuție. 2. Examinare a unui pacient de către un medic pentru punerea diagnosticului bolii și indicarea tratamentului. 3. Îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor în legatură cu problemele teoretice și practice pe care le învață sau le cercetează. – Din fr. consultation, lat. consultatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSULTÁȚIE s.f. 1. Îndrumare, explicație dată asupra unor chestiuni în discuție, în legătură cu care cineva cere un sfat; aviz, lămurire, indicație. ♦ Îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor. 2. Examen medical cerut unui medic de un pacient. 3. Reuniune, consfătuire ținută pentru a lămuri sau a examina o chestiune, o situație etc. [Gen. -iei, var. consultațiune s.f. / cf. fr. consultation, it. consultazione, lat. consultatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSULTÁȚIE s. f. 1. îndrumare, explicație dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuție; aviz, lămurire, indicație. ◊ îndrumare dată elevilor, studenților sau doctoranzilor de către un profesor. 2. examinare a unui pacient de către medic. 3. metodă de ridicare a nivelului profesional și ideologic prin discuții organizate, lămuriri etc. (< fr. consultation, lat. consultatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
consultáție s. f. (sil. -ți-e), art. consultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. consultáției; pl. consultáții, art. consultáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSULTÁȚIE ~i f. 1) Indicație dată în legătură cu anumite probleme de specialitate. 2) Examinare a unui pacient de către medic în vederea stabilirii diagnosticului și a indicării tratamentului. 3) Formă de consolidare a cunoștințelor elevilor, studenților etc., constând în dezbaterea unor probleme teoretice sau practice, împreună cu profesorul sau cu conducătorul științific. [Art. consultația; G.-D. consultației; Sil. -ți-e] /<fr. consultation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
consultațiúne f. (lat. consultátio, -ónis). Acțiunea de a consulta: bolnavu primește consultațiunĭ, medicu le dă. Părere motivată dată în scris de un avocat ș. a. – Ob. -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink