Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: consum (substantiv neutru) , consuma (verb tranzitiv)   
CONSÚM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din producție pentru satisfacerea nevoilor producției și ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de producție pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau mărfuri) de larg consum = produse ale industriei ușoare sau alimentare care intră în proporții mari în consumul individual al oamenilor și prin a căror folosire nu rezultă produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc. – Din consuma1 (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSÚM s.n. Folosirea de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesități. ◊ Bunuri de larg consum = produse ale industriei ușoare sau alimentare destinate consumației individuale; societate de consum = termen desemnând societatea contemporană din țările capitaliste dezvoltate, în care există o aparentă abundență de mărfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri și impuse în mod artificial printr-o reclamă comercială exagerată; consum specific = cantitatea de material, de combustibil etc. consumată într-o lucrare tehnică ori pentru funcționarea unei mașini sau a unei instalații. [Cf. it. consumo, germ. Konsumverein].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSÚM s. n. 1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesități. ♦ bunuri de larg ~ = produse ale industriei ușoare sau alimentare destinate consumației individuale. 2. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumată pentru funcționarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operații etc. ♦ ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumită unitate. (< germ. Konsum/verein/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSÚM s. 1. v. consumare. 2. cheltuială, cheltuire. (~ de energie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consúm s. n., pl. consúmuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) consúm n., pl. urĭ (it. consumo = consumazione). Consumare, uzare, întrebuințare. Băcănie maĭ deosebită (în care se consumă și aperitive). Cooperativă de consum, asociațiune care vinde maĭ ales coloniale ș. a. și acordă un dividend membrilor care aŭ înființat-o.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
3) consúm, a v. tr. (fr. consommer [V. consum 1] și consumer, d. lat. consúmere, a consuma mîncînd, pin [!] uz orĭ pe cale chimică). Mănînc (maĭ ales în localurĭ publice): a consuma o prăjitură. Trec, întrebuințez: a consuma multă apă, lemne, săpun, petrol, energie electrică. Cheltuĭesc, risipesc: șĭ-a consumat averea pin lux. Nimicesc pe cale chimică: focu a consumat coliba. Fig. Boala, doru l-a consumat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) consúm, a v. tr. (lat. consummare, a împlini, d. summa, sumă; fr. consommer, „a împlini” și „a nimici mîncînd”, supt [!] infl. luĭ consumer, a nimici pe cale chimică). Împlinesc o acțiune, duc la sfîrțit: a consuma un sacrificiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSUMÁ2, consúm, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a(se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSUMÁ1, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONSUMÁ1 consúm tranz. 1) (bunuri materiale, mărfuri) A întrebuința în procesul de consum; a folosi pentru a-și satisface cerințele proprii sau pentru a obține alte produse. 2) (produse alimentare) A întrebuința în calitate de hrană; a mânca. 3) (băuturi) A bea în mod sistematic. 4) (combustibil, energie etc.) A folosi în mod curent. 5) (probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele. 6) A face să se consume; a epuiza; a extenua; a istovi; a sfârși. /<fr. consommer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A CONSUMÁ2 consúmă tranz. (despre foc, flăcări) A nimici prin ardere. /<fr. con-sumer, lat. consumere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONSUMÁ mă consúm intranz. (despre persoane) A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu mai avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se sfârși; a se istovi. /<fr. consumer, lat. consumere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSÚM ~uri n. 1) Folosire a produselor naturale sau industriale. 2) Cantitate de materiale, alimente, materii prime, energie etc. consumate în procesul de satisfacere a necesităților umane sau economice. Mărfuri de larg ~. /v. a consuma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONSUMÁ1 vb. I. tr. 1. A întrebuința, a folosi (bunuri sau mărfuri). ♦ A întrebuința pentru hrană; a mânca. 2. A isprăvi, a epuiza, a termina. [P.i. consúm. / < lat. consumere, cf. fr. consommer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSUMÁ2 vb. I. 1. tr. A nimici, a distruge. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) istovi, a (se) epuiza. [P.i. consúm. / < fr.consumer, it. consumare, lat. consumere – a nimici].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSUMÁ1 vb. tr. 1. a întrebuința, a folosi (bunuri, mărfuri). ◊ a întrebuința ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr. consommer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSUMÁ2 vb. I. tr. a nimici, a distruge. II. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza. ◊ a (se) chinui, a (se) frământa. (< fr. consumer, lat. consumere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSUMÁ vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoară pentru...) 2. v. pierde. (Și-a ~ toată ziua reparând bicicleta.) 3. v. mânca. 4. v. bea. 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a înghiți, a mânca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la această mâncare.) 8. a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârși, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CONSUMÁ vb. 1. v. zbuciuma. 2. v. chinui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A consuma ≠ a produce
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A consuma ≠ a distona
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
consumá (consúm, consumát), vb.1. A înfăptui, a comite. – 2. A cheltui, a folosi. Rezultat al confuziei cuvintelor fr. consommer și consumer.Der. consum, s. n., din germ. Konsum (-Verein).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
consumá (a întrebuința,a distruge) vb., ind. prez. 1 sg. consúm, 3 sg. și pl. consúmă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)