CONSUMATÓR, -OÁRE, consumatori, -oare, s. m. și f. Persoană care consumă1 bunuri rezultate din producție. ♦ Spec. Persoană care consumă mâncare (și băutură) într-un local public. [Var.: (înv.) consumătór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. consommateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSUMATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care consumă bunuri, produse etc.; (p. restr.) cel care consumă într-un local public. [Cf. fr. consommateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSUMATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care consumă bunuri, produse etc. ◊ cel care consumă într-un local public. (< fr. consommateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSUMATÓR s. mâncător. (Un mare ~ de ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Consumator ≠ producător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
consumatór s. m., pl. consumatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
consumatór, -oáre adj. și s. (d. a consuma, după fr. consommateur). Care consumă (într´un local public): cofetăria era plină de consumatorĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSUMĂTÓR, -OÁRE s. m. și f. v. consumator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSUMATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care consumă bunuri materiale pentru satisfacerea necesităților sale. 2) Client care consumă mâncare sau băutură într-un local public. /<fr. consommateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
consumatoáre s. f., g.-d. art. consumatoárei; pl. consumatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink