CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s.m.și f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care contemplă, care este cufundat în visare. [Cf. fr. contemplateur, lat. contemplator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care contemplă, cufundat în visare. (< fr. contemplateur, lat. contemplator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTEMPLATÓR adj. v. visător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contemplatór s. m., pl. contemplatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contemplatór, -oáre adj. Care contemplă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONTEMPLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care contemplă; om înclinat spre simpla contemplare a vieții. /<fr. contemplateur, lat. contemplator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
contemplatoáre s. f., g.-d. art. contemplatoárei; pl. contemplatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink