Dex context

CONTÉXT, contexte, s. n. 1. Fragment dintr-o scriere în cadrul căruia se găsește un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant. ♦ Text, cuprins. 2. Fig. Conjunctură, situație specifică, circumstanță, stare de lucruri într-un anumit moment. – Din fr. contexte.

CONTÉXT s.n. 1. Text mai mare dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie, interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Text, cuprins. 2. Ansamblu de împrejurări care însoțesc un eveniment. [< fr. contexte, cf. lat. contextus].

CONTÉXT s. n. 1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme. ◊ cuprins. 2. (fig.) ansamblu de circumstanțe care însoțesc un eveniment; conjunctură, situație specifică. (< fr. contexte, lat. contextus)

CONTÉXT s. text. (S-a extras un ~ semnificativ din lucrare.)

CONTÉXT s. v. caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare.

contéxt s. n., pl. contéxte

contéxt n., pl. e și urĭ (lat. con-textus. V. text). Text considerat în totalu luĭ, în legătura părților luĭ. Țesătura uneĭ cărțĭ: din contextu acesteĭ cărțĭ nu rezultă ceĭa ce spuĭ tu.

CONTÉXT ~e n. 1) Parte a unui text în care se găsește un cuvânt sau o frază, care determină semnificația sau valorile acestora. 2) Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; condiție; conjunctură; circumstanță. /<fr. contexte, lat. contextus