Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CONTOPÍ, contopesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna. – Con1- + topi (dupa germ. zusammenschmelzen).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTOPÍ vb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formând un tot; a se uni strâns. [< con- + topi, după lat. confundere, fr. confondre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTOPÍ vb. tre., refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot. (după fr. confondre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTOPÍ vb. 1. v. fuziona. 2. a se confunda. (Interesele lor se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contopí (-pésc, -ít), vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca fr. confondre, de la vb. a topi, echivalent al lui fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
contopí vb. → topi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CONTOPÍ ~ésc tranz. A face să se contopească; a împreuna; a îmbina. /con- + a (se) topi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONTOPÍ mă ~ésc intranz. A se uni, formând un tot organic; a se împreuna; a se îmbina; a se confunda. /con- + a (se) topi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
contopésc v. tr. (con- și topesc). Topesc la un loc, fac fuziune. Fig. În poporu englez îs contopițĭ Normanziĭ cu Saxoniĭ și cu alte popoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink