Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
CONTRACTÁRE, contractări, s. f. Acțiunea de a (se) contracta și rezultatul ei. – V. contracta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRACTÁRE1 s.f. Acțiunea de a contracta1 [în DN]. ♦ Formă de achiziționare bazată pe contracte. [< contracta1 – în DN].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRACTÁRE2 s.f. Acțiunea de a (se) contracta2 [în DN] și rezultatul ei; contracție. [< contracta2 – în DN].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRACTÁRE s. 1. (JUR.) încheiere. (~ unei căsătorii.) 2. v. contracție. 3. (FIZIOL.) contracție, strângere, zgârcire, (înv.) strânsoare, zgârcitură. (~ a unui mușchi.) 4. v. chircire. 5. v. crispare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contractáre s. f., g.-d. art. contractării; pl. contractări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II.1. Tranz. și refl. A(se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONTRACTÁ1 ~éz tranz. (acorduri, tratate, convenții, obligații etc.) A adopta printr-un contract; a consimți să respecte printr-o înțelegere reciprocă; a încheia. ◊ ~ o datorie a se îndatora. /<fr. contracter, lat. contractare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A CONTRACTÁ2 ~éz tranz. 1) (maladii) A prinde, venind în contact cu o sursă de infecție. 2) (deprinderi, sentimente) A căpăta prin anumite eforturi; a obține; a dobândi; a căpăta. /<fr. contracter, lat. contractare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A CONTRACTÁ3 contráct tranz. A face să se contracte. /<fr. contracter, lat. contractare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONTRACTÁ se contráctă intranz. (despre corpuri) A-și reduce dimensiunile sau volumul sub acțiunea unor factori fizici sau chimici. Mușchii se contractă. /<fr. contracter, lat. contractare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTRACTÁRE ~ări f. 1) v. A CONTRACTA. 2) Împrumut de bani cu îndeplinirea formelor legale. /v. a (se) contracta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTRACTÁ1 vb. I. tr. 1. A încheia un contract, o convenție juridică. 2. A lua asupră-și; a se îndatora la... ◊ A contracta o datorie = a se împrumuta. 3. A se îmbolnăvi de..., a lua (o boală). [< fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRACTÁ2 vb. I. 1. tr., refl. (Despre mușchi) A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. refl. (Despre metale și alte materiale) A-și micșora dimensiunile. [P.i. 3 -tă. / < fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus – a strânge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRACTÁ vb. I. tr. 1. a încheia un contract. 2. a lua asupra sa o obligație. ♦ a ~ o datorie = a se împrumuta. 3. a se îmbolnăvi de... II. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci. II. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. (< fr. contracter, lat. contrahere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTRACTÁ vb. 1. (JUR.) a încheia. (~ o căsătorie.) 2. (MED.) a căpăta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 3. (FIZ.) (rar) a se contrage. (Metalul se ~ la rece.) 4. (FIZIOL.) a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci. (Un țesut care se ~.) 5. v. chirci. 6. v. crispa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) contracta ≠ a (se) dilata
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se contracta ≠ a se dilata
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
contractá vb., ind. prez. 1 sg. contractéz, 3 sg. și pl. (încheie un contract, își asumă, se molipsește) contracteáză, (se strâng(e), se micșorează) contráctă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contractéz v. tr. (fr. contracter, a face contract [d. lat. contractus, contract], și a micșora, a contrage, a strînge, a lua [un obiceĭ, o boală], d. lat. contractus, contras, contráhere, a contrage). Mă învoĭesc, convin: a contracta o alianță. Micșorez: frigu contractează corpurile. Fig. Ĭaŭ cu timpu: a contracta un obiceĭ. A contracta o boală, a lua o boală, a te îmbolnăvi. A contracta o datorie, a face o datorie, a te îndatora.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)