CONTRADICTORIALITÁTE s. f. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii. [Pr.: -ri-a-] – Contradictoriu + suf. -alitate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRADICTORIALITÁTE s.f. (Jur.) Principiu de drept constând în obligația de a se face cunoscut părților învinuirile formulate împotriva lor și totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu. [Pron. -ri-a-. / cf. it. contraddittorietà].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRADICTORIALITÁTE s. f. principiu fundamental în dreptul civil, constând în obligația de a se face cunoscut părților învinuirile formulate împotriva lor și totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu. (după it. contraddittorietà)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contradictorialitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. contradictorialității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink