CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. – Contra1- + maistru (după fr. contremaître).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRAMÁISTRU s.m. 1. Șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (În trecut) Grad de subofițer în marină; persoană care avea acest grad. [Var. contramaestru s.m. / după fr. contre-maître].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRAMÁISTRU s. m. 1. șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (în trecut) grad de subofițer în marină. (după fr. contremaître)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contramáistru s. m. → maistru
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink