CONTRAMÁRȘ, contramarșuri, s. m. Marșul pe care îl face o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care își schimbă frontul. – Din fr. contremarche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRAMÁRȘ s.n. Marș al unei armate făcut în sens contrar celui în care s-a mers la început. [Cf. fr. contremarche].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRAMÁRȘ s. n. 1. marș al unei armate în sens contrar celui în care s-a mers la început. 2. manevră reciprocă a două (grupuri de) nave care se deplasează pe drumuri paralele și de sens contrar. (< fr. contremarche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contramárș s. n., pl. contramárșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contramárș n., pl. urĭ (fr. contre-marche). Arm. Marș militar în direcțiune opusă orĭ contrar altuĭ marș făcut orĭ proĭectat. Evoluțiunea uneĭ coloane care-șĭ schimbă frontu orĭ a unuĭ bastiment care-șĭ schimbă direcțiunea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONTRAMÁRȘ ~uri n. Marș sau manevră executată de o unitate militară, când își schimbă direcția sau frontul. /<fr. contremarche
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink