CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă, contrarevoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1.Adj. Referitor la contrarevoluție, care aparține contrarevoluției. 2. S. m. și f. Adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrerevolutioner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj. Care este împotriva revoluției. // s.m. și f. Partizan, adept al contrarevoluției, participant la contrarevoluție. [Cf. fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrrevoliuționer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRAREVOLUȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (adept) al contrarevoluției. (< fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrerevoliuționer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTRAREVOLUȚIONÁR adj. (POL.) (rar) antire-voluționar. (Acțiune ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Contrarevoluționar ≠ revoluționar
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
contrarevoluționár adj., s. m. → revoluționar
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contrarevoluționár, -ă adj. și s. (fr. contre-révolutionnaire). Agent, partizan al uneĭ contrarevoluțiunĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink