Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: contraria (verb tranzitiv) , contrariu (adjectiv)   
CONTRARIÁ, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau dorințelor sale. [Pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRARIÁ vb. I. tr. A surprinde neplăcut pe cineva (făcând sau spunând ceva în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. contrarier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRARIÁ vb. tr. a șoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). (< fr. contrarier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTRARIÁ vb. a șoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contrariá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. contrariéz, 3 sg. și pl. contrariáză, 1 pl. contrariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. contrariéze; ger. contrariínd (sil. -ri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONTRÁRIU, -IE adj., s. n. v. contrar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONTRARIÁ ~éz tranz. (persoane) A surprinde neplăcut prin vorbe și prin fapte neașteptate și nedorite. [Sil. -ri-a] /<fr. contrarier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTRÁRIU s.n. Fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor și proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRÁRIU s. n. fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor, fenomenelor și proceselor opuse unele altora. (< lat. contrarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contráriu (fil.) s. n. [-riu pron. -rĩu], art. contráriul; pl. contrárii, art. contráriile (sil. -ri-i)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contrár, -ă și contráriŭ, -ie adj. (lat. contrarius). Opus, în potrivă [!]: albu e contrar negruluĭ. Vătămător: seceta e contrară semănăturilor. Defavorabil: vînt contrar. Adv. În mod contrar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
contrariéz v. tr. (lat. contrariare, d. contrarius, contrar; fr. contrarier). Mă opun vorbelor, actelor, voințeĭ cuĭva. Cauzez neplăcere: vorba ta mă contrariază. Împedec [!]: vînturile contrariază mersu corăbiiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONTRARIA CONTRARIIS CURANTUR (lat.) cele contrarii se vindecă prin contrarii – Maxima medicinii clasice. V. și Sumilia similiis curantur.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)