CONTRASÉNS s.n. Sens opus celui normal. [< fr. contresens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRASÉNS s. n. sens opus. (< fr. contrasens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contraséns s. n., pl. contrasénsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contraséns n. (fr. contresens). Rar. Sens contrar celuĭ natural, direcțiunea opusă: contrasensu uneĭ stofe (răspăr). Falsă interpretare a unuĭ text. Lucru opus logiciĭ, rațiuniĭ: purtarea luĭ e un contrasens. V. nonsens.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink