CONTRASTÍV, -Ă, contrastivi, -e, adj. Care pune în evidență un contrast, care accentuează un contrast; contrastant, opus. – Din engl. contrastive.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRASTÍV, -Ă adj. (Rar) Care pune în evidență un contrast; care accentuează un contrast; contrastant. ◊ Gramatică contrastivă = gramatică urmărind descoperirea și explicarea divergențelor dintre două limbi. [Cf. engl. contrastive, fr. contrastif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRASTÍV, -Ă adj. care pune în evidență, accentuează un contrast. ♦ (lingv.) analiză ~ ă = metodă care explică fenomenele lingvistice prin analiza diferențelor dintre limbi sau dintre situațiile apărute în aceeași limbă; gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza contrastivă. (< engl. contrastive, fr. contrastif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTRASTÍV adj. v. contrastant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
contrastív adj. m., pl. contrastívi; f. sg. contrastívă, pl. contrastíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink