CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. – Cf. fr. contre-sujet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTRASUBIÉCT s.n. (Muz.) Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. [Pron. -biect, pl. -te. / după fr. contre-sujet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTRASUBIÉCT s. n. melodic care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. (după fr. contre-sujet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contrasubiéct s. n. (sil. mf. -iect), pl. contrasubiécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink