CONTUBÉRNIU s.n. (Ant.) 1. Cort militar roman. 2. Grup de zece soldați romani (care ocupau același cort). 3. (În dreptul roman) Uniune, asociație între doi sclavi sau între un om liber și un sclav. 4. (Fig.) Coabitare ilicită între două persoane de s*x diferit. [Pron. -niu. / cf. it. contubernio, lat. contubernium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTUBÉRNIU s. n. 1. (la romani) cort pentru zece soldați. ◊ grupul celor zece soldați. 2. (în dreptul roman) căsătorie între doi sclavi sau între un om liber și un sclav. 3. (fig.) coabitare ilegală între două persoane de s*x diferit. (< fr., lat. contubernium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink