Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CONTUMACÍE s. f. Absență nejustificată de la judecată a inculpatului ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a