CONTUMACÍE s. f. Absență nejustificată de la judecată a inculpatului ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTUMACÍE f. jur. Absență nejustificată de la un proces penal a inculpatului. A fi condamnat în ~. [Art. contumacia; G.-D. contumaciei; Sil. -ci-e] /<fr. contumace, lat. contumacia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTUMACÍE s.f. Absență a unui inculpat de la judecată. ◊ În contumacie = în lipsă. [Gen. -iei. / cf. it. contumacia, fr. contumace, lat. contumacia – nesupunere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTUMACÍE s. f. absență a unui inculpat de la judecată. ♦ în ~ = în lipsă. (< fr. contumace, lat. contumacia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
contumacíe s. f., art. contumacía, g.-d. contumacíi, art. contumacíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
contumácie f. (lat. contumacia). Refuz, lipsa de comparațiune la judecată într´o afacere criminală. – Și -acíe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink