Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
contundént, -ă adj. (lat. contúndens, -éntis, d. con-túndere, a lovi. V. contuziune). Jur. Care striveÈ™te lovind, ca bastonu, cÄocanu È™. a. Opusu luÄ e tăÄetor orÄ Ã®mpungător. – Fals contondent (fr. contondant).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink