CONVALESCÉNȚĂ s. f. Perioadă de tranziție prin care trece un bolnav după vindecare pînă la însănătoșirea deplină; întremare. – Din fr. convalescence, lat. convalescentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVALESCÉNȚĂ f. Perioadă de tran-ziție între starea activă și revenirea la sănătate. Bolnav în ~. A intra în ~. [G.-D. con-valescenței] /<fr. convalescence, lat. convalescentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONVALESCÉNȚĂ s.f. Perioada de tranziție între momentul vindecării și însănătoșirea deplină; întremare. [Cf. fr. convalescence, lat. convalescentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVALESCÉNȚĂ s. f. perioadă de tranziție între momentul vindecării unei boli și însănătoșirea deplină. (< fr. convalescence, lat. convalescentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONVALESCÉNȚĂ s. (MED.) (înv.) reconvalescen-ță. (Bolnav aflat în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
convalescénță s. f., g.-d. art. convalescénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
convalescénță f., pl. e (lat. convalescentia). Starea celuĭ care se scoală după boală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink