CONVÉNT, conventuri, s. n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3. Adunare generală a francmasonilor. – Din lat. conventus, fr., engl. convent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVÉNT s.n. 1. Întrunire a membrilor cu drept de vot ai unei mănăstiri sau ai unui ordin călugăresc. ♦ For suprem în biserica protestantă, compus din clerici și laici. 2. Adunare generală a francmasonilor. [Pl. -turi. / < lat. conventus, cf. fr., engl. convent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVÉNT s. n. 1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc. 2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici. 3. adunare generală a francmasonilor. (< fr., engl. convent, lat. conventus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
convént, convénturi, s.n. (înv.) 1. adunare. 2. mânăstire.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
convént s. n., pl. convénturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink