CONVENȚIÚNE s. f. v. convenție.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVENȚIÚNE s.f. 1. convenție. 2. Adunare legislativă în timpul revoluției burgheze din Franța. [Pron. -ți-u-. / < fr. convention].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
convențiúne f. (lat. convéntio, -ónis. V. in-vențiune). Acord, pact, învoĭală: convențiune socială (mic tractat [!]). De convențiune, convențional: limbaj de convențiune. – Și -énție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink