CONVIEȚUITÓR, -OÁRE, conviețuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăiește în același loc cu altcineva. [Pr.: -țu-i-] – Conviețui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
conviețuitór adj. → viețuitor
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONVIEȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care trăiește împreună cu altcineva; care își duce viața în comun cu alții. [Sil. -vie-țu-i-] /a conviețui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink