Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: convinge (verb tranzitiv) , convingere (substantiv feminin)   
CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVÍNGERE s.f. Acțiunea de a (se) convinge și rezultatul ei; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. [< convinge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVÍNGERE s. f. acțiunea de a (se) convinge; convicțiune; ◊ părere fermă asupra unui lucru. (< convinge)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONVÍNGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine, credință, încredințare, sentiment, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ că așa se va întâmpla.) 3. v. concepție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
convíngere s. f., g.-d. art. convíngerii; pl. convíngeri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
convíngere f. Convicțiune, acțiunea de a convinge, de a te face să crezĭ ce cred eŭ. Credință sigură: convingere nestrămutată.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONVÍNGE convíng tranz. (persoane) A face să se convingă. /<lat. convincere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CONVÍNGE mă convíng intranz. A ajunge să fie sigur (de ceva); a-și da seama; a se încredința. /<lat. convincere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONVÍNGE vb. III. tr. A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. să recunoască adevărul sau să adopte o părere într-o anumită chestiune. ♦ refl. A-și da seama, a se încredința că ceva este într-un anumit fel. [P.i. convíng, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat., it. convincere, după învinge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVÍNGE vb. I. tr. a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere. II. refl. a se încredința de ceva. (< lat. convincere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONVÍNGE vb. 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încredința, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 3. a se încredința, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
convínge (convíng, convíns), vb. – A face pe cineva să adopte o părere. Lat. convincere (sec. XIX), asimilat la conjug. lui a învinge.Der. convicțiune, s. f. (înv.), înlocuit de convingere, s. f.; convingător, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
convínge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convíng, perf. s. 1 sg. convinséi, 1 pl. convínserăm; part. convíns
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
convíng, -víns a -vínge v. tr. (lat. convincere, fr. convaincre. V. înving). Fac pe cineva să creadă ce spun eŭ. V. refl. Mă asigur, mă încredințez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)