Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: convoca (verb tranzitiv) , convocare (substantiv feminin)   
CONVOCÁRE, convocări, s. f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune. – V. convoca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVOCÁRE s.f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; convocațiune; (spec.) anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. [Pl. -cări. / < convoca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVOCÁRE s. f. acțiunea de a convoca; convocațiune; anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. (< convoca)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONVOCÁRE s. 1. v. chemare. 2. adunare, întrunire, reunire, strângere. (~ oamenilor la o ședință.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
convocáre s. f., g.-d. art. convocării; pl. convocări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONVOCÁ, convoc, vb. I. Tranz. a chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). – Din fr. convoquer, lat. convocare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONVOCÁ convóc tranz. (persoane) A chema (oficial) la o reuniune. /<fr. convoquer, lat. convocare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONVOCÁRE ~ări f. 1) v. A CONVOCA. 2) Înștiințare oficială prin care cineva este convocat. /v. a convoca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONVOCÁ vb. I. tr. A chema, a aduna (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit etc. cu un anumit scop. [P.i. convóc, 3,6 -voacă. / < fr. convoquer, it., lat. convocare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVOCÁ vb. tr. a chema (oficial) într-un loc un grup de persoane, un corp constituit. (< fr. convoquer, lat. convocare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONVOCÁ vb. 1. a ține (A ~ o ședință.) 2. v. chema. 3. a aduna, a întruni, a reuni, a strânge. (I-a ~ pe toți ai săi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
convocá vb., ind. prez. 1 sg. convóc, 3 sg. și pl. convoácă; conj. prez. 3 sg. și pl. convoáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
convóc, a v. tr. (lat. cón-voco, -vocáre, d. con-, la un loc, și vocare, a chema. V. bocesc, voce, e-, in-, pro- și re-voc. Convoacă și convocă, să convoace și să convoce). Chem să se adune: a convoca membriĭ uneĭ societățĭ, a convoca o adunare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
convocațiúne f. (lat. convocátio, -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a convoca. Hîrtie care conține o convocare: a primi o convocațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)