CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [Var.: convulsiúne s. f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONVÚLSIE s.f. 1. Contractare involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (Fig.) Zvârcolire; frământare, încordare. [Gen. -iei, var. convulsiune s.f. / cf. fr. convulsion, lat. convulsio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONVÚLSIE s. f. 1. contracție involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (fig.) frământare, zvârcolire. (< fr. convulsion, lat. convulsio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONVÚLSIE s. (MED.) spasm, (înv.) săltătoare, strânsoare. (~ la epileptici.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
convúlsie s. f. (sil. -si-e), art. convúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. convúlsiei; pl. convúlsii, art. convúlsiile (sil. -si-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONVÚLSIE ~i f. Contracție violentă, involuntară și sacadată a mușchilor; spasm; crampă. 2) fig. Agitație violentă; tulburare bruscă. [Art. convulsia; G.-D. convulsiei; Sil. -si-e] /<fr. convulsion, lat. convulsio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
convulsiúne f. (lat. convúlsio, -ónis, d. con-véllere, -vúlsum, a zmulge [!]. V. revulsiune). Med. Contracțiune violentă și involuntară a mușchilor, cîrcel: convulsiunile morțiĭ. Zvîrcolire produsă de o durere fizică orĭ morală. Fig. Dezordinĭ în stat: convulsiunile Rusiiĭ în timpu războĭuluĭ mondial.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink