CONĂCĂRÍE, conăcării, s. f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONĂCĂRÍE s. v. colăcărie, orație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
conăcăríe s. f., art. conăcăría, g.-d. art. conăcăríei; pl. conăcăríi, art. conăcăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
conăcărie f. Calitatea de conăcar. Epitalam. – Și conoc- și colăc-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONĂCĂRÍE ~i f. Orație de nuntă ro-stită de conăcari în cinstea mirilor și a oaspeților. [Art. conăcăria; G.-D. conăcă-riei; Sil. -ri-e] /conăcar + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink