COPERTÍNĂ, copertine, s. f. Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei intrarea într-o clădire. – Din it. copertina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPERTÍNĂ s.f. 1. Copertă (de carte, de caiet); (p. ext.) acoperitoare. 2. (Constr.) Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. [< it. copertina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COPERTÍNĂ s. f. element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. (< it. copertina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
copertínă s. f., g.-d. art. copertínei; pl. copertíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink