COPILÁNDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. – Copil1 + suf. -andru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPILÁNDRU s. v. băiețandru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copilándru s. m., art. copilándrul; pl. copilándri, art. copilándrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
copilándru m.. (d. copil). Fam. Copil maĭ mare, băĭetan aproape flăcăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COPILÁNDRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Băiat (fată) aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescență. /copil + suf. ~andru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink