Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: copil (lăstar, cui) (substantiv masculin) , copili (verb tranzitiv)   
COPILÍ, copilesc, vb. I. Tranz. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili2. – Din copil2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPILÍ vb. (AGRIC.) a plivi, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COPILÍ vb. v. a****a.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilésc, imperf. 3 sg. copileá; conj. prez. 3 sg. și pl. copileáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÓPIL2, copili, s. m. 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al porții. – Cf. copil1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COPILÍ ~ésc tranz. (plante) A curăța de copileți. /Din copil
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÓPIL s. (BOT.) (reg.) copileț, frate, furie, pui, puică, puieț, soră. (~ul apare frecvent la porumb.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copíl (instrument) s. n./s. m., pl. copíle/copíli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
copíl (lăstar) s. m., pl. copíli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cópil m., pl. (var. din copil). Copileț, ștulete mic răsărit pe lîngă cel mare. S. n., pl. e. Cîrligu (țîțîna) în care se prinde ușa, cîrligu pe care cade ivăru [!] și ține ușa închisă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
copilésc v. tr. (d. cópil, copileț). Zmulg copilețiĭ din prejuru [!] păpușoilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)